02.10.2011

Dispeceratul medical de urgenta - cap. 1

Motive:

1. exista o redusa omogenitate in organizarea si functionarea Dispeceratelor Medicale de Urgenta (DMU);
2. nu exista o filosofie limpede in abordarea DMU;
3. solutia integrarii si ca locatie fizica sub tutela 112 (dispecerate integrate) a DMU, acum aflate (cu cateva exceptii) inca in sediile centrale ale serviciilor de Ambulanta, nu va rezolva problemele de fond;
4. in maxim 5-7 ani Serviciile Medicale de Urgenta in Prespital (SMUP), in speta Ambulanta si SMURD, nu vor mai avea (in limba de lemn) suficient personal calificat cu studii superioare de specialitate, adica medici, si ca urmare responsabilii din domeniu vor trebui sa regandeasca raspunsul la solicitarea medicala de urgenta;
5. criteriul timpului de ajungere la solicitare impus prin lege si, mai nou, dupa care CAS deconteaza serviciile efectuate de Ambulanta, nu va stimula calitativ raspunsul la solicitare.


Scop:

1. prezentarea si intelegerea problemelor cu care se confrunta DMU si personalul care functioneaza in acestea;
2. o ofertă ( liberă-fără drepturi de autor ) de soluţii.

Tot ce voi scrie mai departe se refera la DMU (inca) din cadrul serviciilor de Ambulanta si la componenta de urgenta medicala din dispeceratele integrate 112 (cele 11 pilot).

In teorie accesul rapid la un DMU ("Early access") este prima veriga din lantul supravietuirii. In Romania, dupa aparitia SNUAU 112, intre DMU si apelant se interpune operatorul 112 care, dupa un chestionar sumar (de obicei), in principal privind adresa si motivele apelului, redirectioneaza solicitantul catre DMU al Ambulantei. La acest nivel, dupa un chestionar efectuat de operatorul DMU, mai mult sau mai putin riguros sau standardizat, se face triajul si se clasifica gradul de urgenta al apelului intocmindu-se o fisa electronica de solicitare. In continuare aceasta fisa ajunge la dispecer care, pe baza ei, trimite la locul solicitarii cel mai calificat sau cel mai apropiat echipaj sau ce are disponibil in functie de resurse, etc. Cu cateva exceptii, printre care solicitarile de cod rosu cu multe victime si cele din loc public, DMU isi incheie rolul aici (in majoritatea covarsitoare a cazurilor) iar restul actiunii este preluat de echipajul aflat la locul solicitarii.

Pare simplist? Da, dar nu este asa. Oricat de mult ar dori inclusiv managerii serviciilor de Ambulanta, dublati si de autoritatile locale (adesea fara nicio pregatire minima in domeniu si numite politic in functii de raspundere pentru SMUP), sa simplifice lucrurile si activitatea DMU, nu aceasta este solutia pentru o calitate mai buna a serviciilor asigurate solicitantilor. Pentru ca in goana dupa timp cat mai scurt, dupa cat mai multe solicitari, DMU a fost presat mereu iar toti ochii sunt atintiti asupra celor care lucreaza in acestea. Personalul din DMU nu are unde sa se ascunda in cazul unui incident, nu poate trage de timp la o solicitare cand a obosit, nu poate da vina pe traficul aglomerat pentru ca ajunge greu la apelant, sau ca la spital ambulanta a stationat din cauza preluarii lente la camera de garda, etc. DMU este zilnic in acelasi loc cu reprosuri din toate partile: de la apelant cand revine a doua sau a treia oara, de la echipajele nemultumite de modul de dispecerizare, din partea managerilor sau a directorilor medicali sau a directorilor tehnici, etc. Iar cand ceva bun se intampla este ultimul care primeste aplauze. In fine, dintre toate componentele SMUP, DMU a ramas ultimul la multe capitole incepand cu dotarea si amenajarea corespunzatoare, selectia corecta de personal, pregatirea stadardizata, continuand cu supravegherea functionarii, controlul calitatii, a feed-back ului, si terminand (aleator) cu integrarea cu restul personalului care functioneaza in SMUP.

DMU este primul, prim ajutor si sub aceasta eticheta trebuie (re)judecat rolul complex pe care il are. Concret,  ma refer la Operatorul-Registrator de Urgenta (ORU), cum este clasificat ca ocupatie in Ro call-taker-ul din sistemele occidentale. Cel cu care apelantul vorbeste dupa ce a fost redirectionat de la 112 catre DMU al Ambulantei.
Un DMU organizat si functionand corect poate literalmente face diferenta intre viata si moarte. Pregatirea speciala a personalului din cadrul DMU impreuna cu tehnologia utilizata pot deasemenea minimiza riscurile la care se supune personalul din teren si imbunatati calitatea asistentei medicale acordate pacientilor (cea care in final conteaza cu adevarat!).
"Echipa" care preia pacientul in urgenta de-a lungul sistemului medical este cunoscuta si relativ bine reglementata: echipajele Ambulantei sau SMURD in prespital, apoi personalul de la UPU sau CPU si in final cel de pe sectiile din spital, daca este cazul. Pe parcursul acestui proces exista insa un grup de personal bine izolat de privelistea, sunetele, si actiunea propriu-zisa din raspunsul la solicitarea medicala de urgenta: personalul din DMU. Datorita izolarii acest personal nu este vazut in mod traditional ca facand parte din echipa medicala de urgenta dar tot traditional este vazut ca veriga slaba in lantul asistentei medicale.

DMU prin ORU este singura autoritate intr-o solicitare de urgenta stapana asupra scenei pana la sosirea primului echipaj medical de urgenta care poate face evaluarea initiala si stabili un control corespunzator al situatiei. Pana atunci DMU are cele mai multe informatii despre solicitare decat oricine altcineva din lantul de asistenta medicala de urgenta. Prin  interogatoriul telefonic la preluarea solicitarii ORU clasifica solicitarea si ulterior dispecerul trimite echipajul corespunzator la locul solicitarii. Situatiile neclare sau nesigure pot fi identificate si comunicate aproape instantaneu echipajului trimis. In plus ORU poate da apelantului indicatii despre ce sa faca si ce sa nu faca in functie de starea pacientulului.

Personalul corespunzator pregatit in DMU poate avea un impact asupra calitatii asistentei medicale de urgenta acordate pacientilor. Un exemplu este timpul de ajungere la solicitare despre care se poate citi in cap. 2.

Dr. X